Trois. O poveste de dragoste cu 3 fete: a lui, a ei si.. a prietenului lui cel mai bun.
Julian Barnes isi construieste romanul pe spinarea acestor 3 personaje, care se confeseaza cititorului pe rand, iar povestea lor se scrie pe masura ce inainteaza in viata. Povestea e simpla : Stuart, un englez banal se casatoreste cu Gillian. In ziua nuntii lor, cel mai bun prieten al lui, Oliver se indragosteste de proaspata mireasa si incearca mai apoi sa o cucereasca, actiune intreprinsa cu succes. Cei doi se casatoresc, iar Stuart e dat afara din cuplu.
Amuzant este cum personajele se vorbesc pe la spate, comploteaza unul impotriva altuia si cum se justifica si cum incearca sa-l atraga pe cititor de partea lui. Stuart pozeaza mereu in victima vietii si ne roaga sa fim de partea lui, Gillian e sincera, ne explica cum au luat-o valurile vietii fara sa-si dea seama, iar Oliver incearca sa ne seduca. Ne indeamna mereu sa fumam cu el, sa nu-l judecam, ne intretine cu cultura lui si ne explica ca vinovat nu e nimeni si ca la urma urmei " fericirea unora se cladeste pe nefericirea altora". Viata e o roata si trebuie sa astepti sa ti vina randul sa fii fericit. Azi e Stuart fericit, maine Oliver.
Personajele ni se expun cu partea lor de adevar despre iubire, adulter, tradare, prietenie, iar noi cititorii putem sa adoptam ce punct de vedere vrem, sa credem pe cine vrem.
La un moment dat Oliver spune ca tot ceea ce conteaza in viata e " iubire, etc", iar lumea se imparte intre cei pentru care conteaza iubirea mai mult si cei pentru care conteaza mult mai mult etcetereurile vietii.
Dezamagit de casatoria lui esuata cu Gillian, Stuart ajunge in final la concluzia ca " dragostea nu e decat un sistem de a convinge de cineva sa-ti spuna "dragul meu" dupa sex."
Pentru Gillian e foarte veridic sa te indragostesti de cineva si apoi de altcineva, unul peste altul.
Asa ca una peste alta ( :P), romanul e chic dupa parerea mea. Avem parte cand de ironiile si cinismul negru al lui Oliver, cand de feminitatea si naturaletea lui Gillian, cand de frustrarile si multumirile rationalului Stuart asa ca avem de toate. Chiar si posibilitatea sa tinem cu cine vrem si sa ne alegem propriul adevar.
Julian Barnes isi construieste romanul pe spinarea acestor 3 personaje, care se confeseaza cititorului pe rand, iar povestea lor se scrie pe masura ce inainteaza in viata. Povestea e simpla : Stuart, un englez banal se casatoreste cu Gillian. In ziua nuntii lor, cel mai bun prieten al lui, Oliver se indragosteste de proaspata mireasa si incearca mai apoi sa o cucereasca, actiune intreprinsa cu succes. Cei doi se casatoresc, iar Stuart e dat afara din cuplu.
Amuzant este cum personajele se vorbesc pe la spate, comploteaza unul impotriva altuia si cum se justifica si cum incearca sa-l atraga pe cititor de partea lui. Stuart pozeaza mereu in victima vietii si ne roaga sa fim de partea lui, Gillian e sincera, ne explica cum au luat-o valurile vietii fara sa-si dea seama, iar Oliver incearca sa ne seduca. Ne indeamna mereu sa fumam cu el, sa nu-l judecam, ne intretine cu cultura lui si ne explica ca vinovat nu e nimeni si ca la urma urmei " fericirea unora se cladeste pe nefericirea altora". Viata e o roata si trebuie sa astepti sa ti vina randul sa fii fericit. Azi e Stuart fericit, maine Oliver.
Personajele ni se expun cu partea lor de adevar despre iubire, adulter, tradare, prietenie, iar noi cititorii putem sa adoptam ce punct de vedere vrem, sa credem pe cine vrem.
La un moment dat Oliver spune ca tot ceea ce conteaza in viata e " iubire, etc", iar lumea se imparte intre cei pentru care conteaza iubirea mai mult si cei pentru care conteaza mult mai mult etcetereurile vietii.
Dezamagit de casatoria lui esuata cu Gillian, Stuart ajunge in final la concluzia ca " dragostea nu e decat un sistem de a convinge de cineva sa-ti spuna "dragul meu" dupa sex."
Pentru Gillian e foarte veridic sa te indragostesti de cineva si apoi de altcineva, unul peste altul.
Asa ca una peste alta ( :P), romanul e chic dupa parerea mea. Avem parte cand de ironiile si cinismul negru al lui Oliver, cand de feminitatea si naturaletea lui Gillian, cand de frustrarile si multumirile rationalului Stuart asa ca avem de toate. Chiar si posibilitatea sa tinem cu cine vrem si sa ne alegem propriul adevar.
Trimiteți un comentariu