Rabindranath Tagore si poeziile lui.. aproape ca poti simti si vedea prin versurile sale fosnetul sfios al sari-urilor, clinchetul bratarilor lipite de gleznele indiencelor, liniile rotunjite ale corpurilor invaluite in obscur, mirosul de tamaie si ghee al ofrandelor aduse zeilor, ghirlandele de flori atarnate la gatul iubitei, genele lungi curbate deasupra ochilor plecati.. Citindu-l pe Tagore ti se face dor de lumea pe care o creeaza cu fiecare cuvant rostit. Fie ca e vorba de dragoste, de caile vietii, de zei, de menirea poetului in lume, poeziile sale sunt o betie in versuri. O betie care te azvarle in abisul unui univers fermecator ( sau poate e doar parerea celor obsedati oricum de orient...) si captivant.
Cel de-al 42-lea poem din volumul " Gradinarul " e unul din preferatele mele :
"Nebunule, sublim ins beat !
Daca-ti trantesti usile de perete si joci jocul nebunului in fata multimii;
Daca-ti golesti punga-ntr-o singura noapte si dai cu piciorul prudentei;
Daca hoinaresti pe stranii carari si te joci cu lucruri nefolositoare;
Nu-ti bate capul cu ceea ce se potriveste si are temei;
Daca-ti ridici panzele-n fata furtunii si-ti frangi vasla-n doua,
Numai atunci te voi urma, prietene, si beat ma voi azvarli in abis.
Mi-am risipit zilele si noptile in tovarasia vecinilor cumpatati si cuminti.
Osardia cunoasterii mi-a incaruntit parul si sporul veghilor mi-a tulburat privirea.
Multi ani in sir am strans si-am gramadit farame si zdrente de lucruri.
Zdrobeste-le de tot si dantuie deasupra lor, risipeste-le in toate vanturile.
Eu stiu, intelepciunea suprema e : beat sa te azvarli in abis.
Toate-ndoielile netrebnice sa piara, sa-mi pierd fara speranta drumul.
Sa vina rabufnirea unei ametiri salbatice si sa ma smulga din toate pripoanele.
Lumea misuna de demnitari si lucratori, folositori si iscusiti.
Sunt oameni care-si fac loc cu usurinta in frunte si altii care-i urmeaza cuminti.
Fie ei fericiti si norocosi si lasati-ma pe mine sa fiu nebuneste inutil.
Eu stiu, sfarsitul tuturor stradaniilor este : beat sa te-azvarli in abis.
Jur sa renunt, din aceasta clipa, la locul ce mi s-ar cuveni in randul oamenilor respectabili.
Zvarl cat de colo trufia ce m-a adu-o invatatura si cantarirea binelui si-a raului.
Voi sfarama corabia memoriei, spulberand ultimul strop de lacrimi.
In spuma vinului rubiniu imi voi scalda si intineri rasul.
Emblema burghezului cumsecade si asezat o voi farama cu buna stiinta.
Voi face sfantul legamant sa nu mai insemn nimic in ochii nimanui, sa fiu beat si sa ma azvarl in abis. "
Cel de-al 42-lea poem din volumul " Gradinarul " e unul din preferatele mele :
"Nebunule, sublim ins beat !
Daca-ti trantesti usile de perete si joci jocul nebunului in fata multimii;
Daca-ti golesti punga-ntr-o singura noapte si dai cu piciorul prudentei;
Daca hoinaresti pe stranii carari si te joci cu lucruri nefolositoare;
Nu-ti bate capul cu ceea ce se potriveste si are temei;
Daca-ti ridici panzele-n fata furtunii si-ti frangi vasla-n doua,
Numai atunci te voi urma, prietene, si beat ma voi azvarli in abis.
Mi-am risipit zilele si noptile in tovarasia vecinilor cumpatati si cuminti.
Osardia cunoasterii mi-a incaruntit parul si sporul veghilor mi-a tulburat privirea.
Multi ani in sir am strans si-am gramadit farame si zdrente de lucruri.
Zdrobeste-le de tot si dantuie deasupra lor, risipeste-le in toate vanturile.
Eu stiu, intelepciunea suprema e : beat sa te azvarli in abis.
Toate-ndoielile netrebnice sa piara, sa-mi pierd fara speranta drumul.
Sa vina rabufnirea unei ametiri salbatice si sa ma smulga din toate pripoanele.
Lumea misuna de demnitari si lucratori, folositori si iscusiti.
Sunt oameni care-si fac loc cu usurinta in frunte si altii care-i urmeaza cuminti.
Fie ei fericiti si norocosi si lasati-ma pe mine sa fiu nebuneste inutil.
Eu stiu, sfarsitul tuturor stradaniilor este : beat sa te-azvarli in abis.
Jur sa renunt, din aceasta clipa, la locul ce mi s-ar cuveni in randul oamenilor respectabili.
Zvarl cat de colo trufia ce m-a adu-o invatatura si cantarirea binelui si-a raului.
Voi sfarama corabia memoriei, spulberand ultimul strop de lacrimi.
In spuma vinului rubiniu imi voi scalda si intineri rasul.
Emblema burghezului cumsecade si asezat o voi farama cu buna stiinta.
Voi face sfantul legamant sa nu mai insemn nimic in ochii nimanui, sa fiu beat si sa ma azvarl in abis. "
Trimiteți un comentariu