reading rocks and rolls

Maria se trezise pe marginea patului, nadusita, cu suvitele de par ude. Cu toate astea ii era frig. Isi simtea oasele ca si sfaramate si ii era foarte greu sa se miste. Cu o sfortare se ridica si se aseza pe marginea patului, cu capul in maini. Isi trecu usor degetele subtiri, cu unghii scurte, taiate barbateste si date cu oja neagra, prin parul la fel de negru. Si-l ciufuli cu o miscare si deschise ochii, hotarata sa se indrepte spre o ceasca de cafea. Abia atunci vazu. Ii crescuse o vanataie deasupra genunchiului drept. O pata vanata cu forma ciudata a unui fluture. Isi trecu palma peste genunchi si mangaie usor locul. Nu o durea. Probabil un fluture de noapte i se lipise de picior aseara, in barul acela de pe Strada Oaspetilor, unde fusese cu Mona. Bietul fluture, s-o fi speriat si s-a ascuns acolo. Asa ca Maria isi vazu de ritualurile ei matinale si se duse in bucatarie sa-si faca o cafea. Din fericire, bunica avusese grija sa-i lase o portie in cafetiera. Ii multumi in gand si se indrepta lenes spre scaunul roz cu spatar. Scaunele roz, primite de la matusa, pe care Maria le detesta. Uitandu-se din nou spre genunchi i se paru ca fluturele a crescut. Era deja de-o palma. Dupa o jumatate de ora se lungise lenes pe toata coapsa dreapta si incepea sa-l auda trosnind din toate madularele lui fragile. Cand isi termina cafeaua, il simtea lungindu-se din ce in ce mai mult, patrunzandu-i in vene, apoi invadandu-i arterele, patrunzand pana in capilare. Ii imbratisase muschiul obligandu-l sa soarba sangele lui otravit. Aripile i se intinsesera tot mai mult ca niste gheare, pana ce aripa stanga i se infipse in inima, Mariei. Intai, a simtit-o ca pe o mangaiere, un gadilat, o fluturare de matase peste miocard. Dar apoi a devenit o imbratisare din ce in ce mai patimasa, si a sfarsit prin a-i inabusi inimii Mariei propria bataie si daruindu-i-o pe a sa. Fluturele de noapte ii strivea inima. Maria era emotionata. Ce se intampla cu ea ? Cand ajunse in fata oglinzii din baie abia daca se mai recunoscu. Ochii ii capatasera un luciu negru, invalurit, ca al apelor marii zbatandu-se in intuneric. Si-n mersul ei puteai observa o falfaire de aripi. Maria era ca un fluture bezmetic ce se agita intr-un apartament plin de mileuri si bibelouri. Se lovea nauca de toate colturile casei. La un moment dat a spart chiar veioza din dormitor, si pentru ca simtea ca se sufoca a alerzburat spre balcon. Si-a amintit in trecat ca uitase sa uda florile, si ca nici nu va mai avea timp de aici incolo. Cand a deschis Maria geamul, acesta a scartait si s-a lovit usor de crengile copacului care crestea in gradinita, luandu-se la intrecere cu blocul, iar pisica vecinii de la doi, care se odihena pe o ramura, a privit-o sclipicios. Si-a lins boticul ei alb scotandu-si limba roza si aspra, apoi si-a incovoiat spinarea in pozitie de atac. Intr-o secunda isi scosese ghearele. Maria se uita la ea fara sa inteleaga. De obicei, Peticel torcea pe langa picioarele ei si niciodata nu se purtase asa uracios cu ea. Vru sa intinda mana spre pisoi, dar in loc de asta, o bataie de aripa se auzi lovindu-se usor de geam. Se gandi pentru o clipa sa-si ia zborul dar nu avu curaj. Nu mai facuse asta niciodata. Se uita fix la animalul care o privea cu ochi din ce in ce mai sticlosi, incordat. Pisica facu un salt spre pervazul ferestrei, iar Maria surase.