Pana acum nu prea m-am interesctat cu lirismul turcilor. Dar am gasit intr-o zi intr-un anticariat, un volum batran si vestejit "antologie de poezie turca". Dupa ce l-am rasfoit un pic am descoperit niste versuri sublime. Poezie mai de demult, poezie mai noua si versuri moderne, de un lirism ceva mai deosebit de versurile occidentalilor cu care ne-am obisnuit.
Unul din poetii care mi-au placut cel mai mult e NAZIM HIKMET, considerat a fi parintele poeziei moderne turce.
Daca va place sau nu si vreti sa descoperiti singuri mai departe frumoasa poezie turca decideti voi ..
Dor
De atatia ani nu i-am vazut chipul
nu i-am incolacit mijlocul,
nu m-am oprit inauntrul ochilor,
nu i-am pus intrebari la lumina mintii.
De o suta de ani nu i-am mai atins caldura coapsei.
De o suta de ani ma asteapta
o femeie intr-un oras.
Eram pe acelasi ram,
de acolo am cazut departe unul de altul.
Intre noi, timp de o suta de ani...
De o suta de ani alerg in intunericul
pestrit, dupa ea alerg.
Scrisoarea unui om izolat intr-o inchisoare
( poetul a stat in temnita aproape 10 ani din cauza ca a sustinut lupta pentru eliberarea sociala a poporului turc. nu stiu mai multe detalii )
Azi, duminica,
Pentru prima oara m-au scos la soare.
Si pentru intaia oara am vazut cerul atat de departe
de mine si atat de albastr,
atat de mare; de uimire,
nemiscat am stat ca un astru.
Apoi cu piosenie m-am asezat in tarana.
Mi-am sprijinit spatele de zid.
In aceasta clipa nu doream
Nici lupta, nici libertatea, nici femeia.
Numai pamantul, soarele si eu..
Eram fericit.
Tu esti betia mea fara margini,
Nu m-am trezit,
nu pot sa ma trezesc, nici nu vreau.
Capul imi e greu,
genunchii zdreliti,
din crestet pana la talpi
in noroi,
asa cazand, sculandu-ma spre lumina ta
ma-ndrept.
Unul din poetii care mi-au placut cel mai mult e NAZIM HIKMET, considerat a fi parintele poeziei moderne turce.
Daca va place sau nu si vreti sa descoperiti singuri mai departe frumoasa poezie turca decideti voi ..
Dor
De atatia ani nu i-am vazut chipul
nu i-am incolacit mijlocul,
nu m-am oprit inauntrul ochilor,
nu i-am pus intrebari la lumina mintii.
De o suta de ani nu i-am mai atins caldura coapsei.
De o suta de ani ma asteapta
o femeie intr-un oras.
Eram pe acelasi ram,
de acolo am cazut departe unul de altul.
Intre noi, timp de o suta de ani...
De o suta de ani alerg in intunericul
pestrit, dupa ea alerg.
Scrisoarea unui om izolat intr-o inchisoare
( poetul a stat in temnita aproape 10 ani din cauza ca a sustinut lupta pentru eliberarea sociala a poporului turc. nu stiu mai multe detalii )
Azi, duminica,
Pentru prima oara m-au scos la soare.
Si pentru intaia oara am vazut cerul atat de departe
de mine si atat de albastr,
atat de mare; de uimire,
nemiscat am stat ca un astru.
Apoi cu piosenie m-am asezat in tarana.
Mi-am sprijinit spatele de zid.
In aceasta clipa nu doream
Nici lupta, nici libertatea, nici femeia.
Numai pamantul, soarele si eu..
Eram fericit.
Tu esti betia mea fara margini,
Nu m-am trezit,
nu pot sa ma trezesc, nici nu vreau.
Capul imi e greu,
genunchii zdreliti,
din crestet pana la talpi
in noroi,
asa cazand, sculandu-ma spre lumina ta
ma-ndrept.
Trimiteți un comentariu